A
VINEDDRA
Chi vorìssi u ti cuntu
da Vineddra?
Tuttu parìa tenùtu e na cordeddra;
puru lacqua facìa gurni e cariòla
portandu nzuma ncunu taccu e sola.
Parìa ca nenta mai succeda ngiru
e sempa eramu ddrà, mbiru lu piru;
pùa giuvanìaddri allarta ni mbizzaru:
cu mastru custurìari e cui scarpàru.
Artu on vidivi ca mura scoppulati,
duva tùappi e presìapiu, duva straci;
e ngiru ngiru, mpisi ara franesta,
pittìaddri e ficandiàni e pipi a rresta.
Scali, scaluni, mugnani e copanìaddri;
pùarti e catòjia, pùarti cu i portìaddri,
chiavatùri fatti a manu, chi arruggiàru,
e Nazzarenu bonànima, forgiàru.
Mbrunuta l ura, a nna quarra
ncucchjàti,
sentìamu i cunti e na vècchja cuntati;
u frata randa avìa mbrazza u piccirìddru
appatumàtu e lùardu cchjù de ìddru.
I fìmmani, assettàti ari scalùni
mandàvanu i zitìaddi aru musùni;
tiràvanu da gurza i patrannùasti
e si chiudìanu eccussì i jùarni nùasti.
Ccà ni criscìmma! Cu i carzi appezzati
tutti e na tàgghia, cu i tìasti carusàti:
parìamu fìgghi e na mamma sula,
parìamu pecurìaddri ara pastura.
Luci, chi a sta Vinèddra umbra facìti,
dicìtimi: "Quandè ca juarnu fàcia?".
(Vincenzo Andracchio)