‘A VINEDDRA

Chi vorìssi u ti cuntu d’a Vineddra?
Tuttu parìa tenùtu ‘e na cordeddra;
puru l’acqua facìa gurni e cariòla
portandu nzuma ncunu taccu ‘e sola.

Parìa ca nenta mai succeda ngiru
e sempa eramu ddrà, mbiru lu piru;
pùa giuvanìaddri all’arta ni mbizzaru:
cu’ mastru custurìari e cui scarpàru.

Artu on vidivi ca mura scoppulati,
duva tùappi ‘e presìapiu, duva straci;
e ngiru ngiru, mpisi ar’a franesta,
pittìaddri ‘e ficandiàni e pipi a rresta.

Scali, scaluni, mugnani e copanìaddri;
pùarti ‘e catòjia, pùarti cu i portìaddri,
chiavatùri fatti a manu, chi arruggiàru,
‘e Nazzarenu bonànima, forgiàru.

Mbrunuta l’ ura, a nna quarra ncucchjàti,
sentìamu i cunti ‘e na vècchja cuntati;
u frata randa avìa mbrazza u piccirìddru
appatumàtu e lùardu cchjù de ìddru.

I fìmmani, assettàti ar’i scalùni
mandàvanu i zitìaddi ar’u musùni;
tiràvanu d’a gurza i patrannùasti
e si chiudìanu eccussì i jùarni nùasti.

Ccà ni criscìmma! Cu i carzi appezzati
tutti ‘e na tàgghia, cu i tìasti carusàti:
parìamu fìgghi ‘e na mamma sula,
parìamu pecurìaddri ar’a pastura.

Luci, chi a sta Vinèddra umbra facìti,
dicìtimi: "Quand’è ca juarnu fàcia?".

(Vincenzo Andracchio)