SE QUALCUNO SA' DARE INDICAZIONI SULL' ORIGINE DI QUESTI VERSI E' PREGATO DI INVIARLI A: romeo.f@tin.it

A SANT' ANDRIA

Sant’ Andria portau la nova
ni dicia la vecchia storia
pe cuntara li jornati
chi mancavanu a Natala.

Cui mbentau sta vera storia
era duatto e on lu sapia
ca fu prupriu Sant’ Andria
cu li monaci turchini
chi portau nte lu pajisi
u vangialu benedittu
e mparau a li ndrolisi
la fatica e lu rispiattu.

Sant’ Andria pijjava i pisci
ma u Signuri u mbicinau
e li dissa chiaru chiaru
tu on si faccia e marinaru
vianitinda appriassu ammia
pe’ piscari li perzuni
che di cora fannu a festa
ma li previti mbrojjuni
li cunfundunu la testa.

Sant’ Andria lu protetturi
do’ pajisi nuastru bellu
e di tutti I pajisani
chi luntanu s’in da jiru
dicialiru a lu Signuri
si ni guarda lu pajisi
de li mali e de li peni
si ni duna assai maduddha
pe trovari la ncignajja
da matassa ch’e mbrojjata
per rifari nto pajisi
la surgiva de la vita.

Sant’ Andria torna cu nui
pe trovari li tesori
chi li monaci dassaru
e li siaculi atterraru
pe’ crijari la fatica
pe’ campari e jira avanti
cu la forza de la testa
pe’ rifari lu pajisi
randa bellu e riccu assai
tuttu quantu a nostri spisi

Sant’ Andria torna cu nui.

 

- AUTORE SCONOSCIUTO -