U PUARCU

Puarci de ddrà, puarci de ccà
nte ogni ruga nu puarcu ci stà
ligatu u pòrtunu cu' ramaniaddru,
tutti u ngulighianu cuamu u zitiaddru.

Grida lu miseru, li fannu a festa,
supa u muriaddru li misuru a testa,
cu' tena de peda cu' tena de ricchji
ma nuddu caccija u puarcu de mpicci.

Lùcia u curtiaddru do scannaturi,
u puarcu grida d'o gran doluri,
e ra cummàra, cu manu e vrazzu
gira nta limba po' sangunazzu.

Gugghia a coddara e fora funda
tutti su' pronti u puarcu si munda,
cu munda a panza, cu munda a cudiddra
para ca rida intru a majiddra.

E cu sti risi finìu u ribbiaddru,
u puarcu u mpisuru ar'u scambiaddru,
e ar'a fini mancu u si dicia
ca l'arrendiru puru a vizzica.

Criscimma u puarcu e mancu ni para
ca cu a sajiola l'avimu 'e pisàra,
tutti ni dinnu ca era mbalusu
i situli avìa e nu puarcu tignusu.

Chista è a storia de puarci e na vota,
chi rughi rughi facianu rota,
a carnalavari tenianu cuntianti
a gianti rica e ra gianti pezzenti.

Cangiaru i jussi, finìu a fera,
mò tutti i puarci su e na manèra,
restaru sulu u destinu 'ngatu:
Cui esta puarcu...mora ammazzatu.

(Vincenzo Andracchio)